Fiicei mele...

By Dana Betlevy

(Roma, 19 Mai 2011)

Mi-as fi dorit sa vii in aceasta viata a mea… sa ma bucur de zambetul si privirea ta senina… sa te tin de mana si sa iti fiu alaturi…sa te invat sa spui “Mama” si “Tata’”…sa te vad cum iti iubesti tatal mai mult decat m-ai fi iubit pe mine….sa te invat sa il respecti mereu si sa ii fii alaturi, iubindu-l din inima alaturi de mine… Sa il tinem de gat amandoua si sa ne bucuram de bunatatea si blandetea lui.

Mi-as fi dorit sa iti pot vorbi despre Dumnezeu, Cel care ne-a creat pe toti, si sa iti vorbesc despre Invataturile Lui…sa te ajut sa intelegi ca indiferent ce se intampla, in orice imprejurare, sa nu iti fie teama sa urmezi Adevarul, Bunatatea, Toleranta…

Sa te ajut sa ii respecti pe cei din jur si sa intelegi ca adevarata valoare a ta ca fiinta umana o stie numai Dumnezeu, si nu poate fi masurata nici cu studiile si nici cu banii sau avutiile pe care le ai sau nu, ci doar prin natura divina pe care o ai in inima si care este singura ce te poate apropia de EL.

Mi-as fi dorit sa vii in aceasta viata a mea ca sa te invat sa te bucuri de soare, de lumina, de ploaie si de zapada deopotriva, caci ce-i usor si ce-i greu sunt deopotriva folositoare in viata omului…binele ca sa ne dea speranta, greul ca sa invatam din greseli si sa ne imbunatatim.

Mi-as fi dorit sa vii in aceasta viata a mea, sa iti fiu mama, sora, prietena si confidenta, sa te invat ca oamenii trebuie iubiti pentru cum sunt, nu pentru cum am vrea sa fie…sa te invat sa fii demna, blanda si buna, sa treci prin viata celor de langa tine asemenea unei raze de soare, calda, luminoasa si linistita.

Mi-as fi dorit sa iti fiu mama in aceasta viata a mea!

(Foto credit - di Vânia Dos Santos da Pixabay